Ce trebuie să știi atunci când folosești aparatul foto (dslr) în modurile auto

Ideea de bază este aceea de a surprinde momentul când lumina este perfectă pentru subiectul pe care ți l-ai propus să-l fotografiezi. Și când zic perfectă, mă refer la lumina pe care tu ți-ai propus să o ai în fotografia finală. Da, întotdeauna cineva va avea ceva de comentat, dar dacă rezultatul final te mulțumește pe tine asta e tot ce contează. Dacă se mai adună și alții care să îți spună că fotografia e reușită, înseamnă că ești pe drumul cel bun.

După cum știi, cantitatea de lumină care ajunge la senzorul aparatului este denumită expunere. Prea multă lumină duce la supraexpunere (arderea fotografiei), iar prea puțină la subexpunere, lucru ce va face ca fotografia să fie întunecată. În ambele situații menționate ne vom confrunta cu dispariția detaliilor și a tonurilor de culoare.

Ce setări trebuie să faci pentru a modica expunerea?

Aici poți jongla cu 3 setări de bază:

–         Apertura (Deschiderea diafragmei)

–          Timpul de expunere

–          ISO (sensibilitatea la lumina)

  • Deschiderea diafragmei

diafragmaDiafragma = sistem de lamele care delimitează un orificiu variabil aflat in centrul optic al obiectivului, cu care se poate varia fluxul de lumina care străbate obiectivul, dar și profunzimea și uneori chiar claritatea. Cu cât este mai mare deschiderea, cu atât mai repede senzorul va fi expus la lumină.

 

 

 

  • Timpul de expunere

timp de expunereReprezintă durata pentru care captorul de imagine este expus la lumină. Se măsoară în secunde și fracțiuni de secundă, de ex. 2 sec, 1/30, 1/125, 1/500, 1/2000 sec, etc. Aici lucrurile cred că sunt destul de evidente. Dacă senzorul este expus o perioadă mai mare de timp, cantitatea de lumină care ajunge la acesta este direct proporțională cu timpul setat.

 

 

 

  • ISO (sensibilitatea la lumina)

International Standard Organisation – in fotografie: norme internaționale actuale, referitoare la sensibilitatea la lumina a filmelor și care au înlocuit normele mai vechi (ASA, DIN, etc). Mărind sensibilitatea ISO putem fotografia în condiții de iluminare slabă. Atenție însă: cu cât ISO este mai mare cu atât crește și zgomotul de imagine care scade calitatea acesteia, exceptând situația folosirii pentru fotografiat a unei camere foto D-SLR cu un senzor mai mare si un procesor care poate aplica algoritmi sofisticați de reducere a zgomotul din imagini, care conduce practic la obținerea de fotografii fără zgomot.

Modificând setările de mai sus putem, deci, influența expunerea finală. Strict din punctul de vedere al expunerii, oricare din acestea are aceeași influență asupra luminozității. Pentru orice condiții de iluminare sau pentru simplu fapt că dorești să mărești unul din parametri, pentru a obține o fotografie bună trebuie să-i reglăm implicit pe ceilalți doi.

Dar, având în vedere că toate aparatele au acum încorporat un senzor (light-meter) care știe exact cum să seteze corect expunerea, pentru majoritatea persoanelor amatoare efectuarea unei fotografii se reduce la apăsarea declanșatorului, lăsând aparatul să facă restul. Ca exemplu, putem efectua câteva fotografii afară într-o zi însorită, apoi folosind aceleași setări fotografiind undeva într-o cameră. Vom observa că cele efectuate în interior vor fi sensibil mai întunecate. Modificați apertura/timpul de expunere/ISO și veți vedea o îmbunătățire clară a fotografiilor rezultate.

Moduri Automate:

S, T sau Tv – acest mod îți permite să setezi timpul de expunere și ISO, aparatul calculând automat apertura. Setarea este cel mai des folosită în fotografiile realizate la diferite sporturi sau pentru obținerea unor efecte speciale.S,T,Tv A – acesta este modul preferat de foarte mulți utilizatori de DSLR, deoarece îți permite să setezi apertura și ISO, iar aparatul calculează automat timpul de expunere. aperture priority M – este modul în care poți controla cei 3 parametrii . Acest mod îți oferă control complet asupra rezultatului final al fotografiei realizate, dar este greu de utilizat și nu este recomandat pentru situații în care trebuie să realizezi rapid o fotografie. P P – este un mod aproape automat. Aici poți seta doar ISO restul setărilor fiind reglate de aparat. program mode Pentru cei care vor să treacă de această limită, a lăsării aparatului să facă toată treaba, trebuie reținut faptul că cei trei parametri despre care am vorbit mai sus au și unele efecte secundare pozitive. Trecând această limită, compunerea fotografiei lasă la latitudinea fotografului, în funcție de viziunea fiecăruia, să aleagă cum va arăta fotografia la final și nu va aștepta ca aparatul, care nu are nici un fel de idee în legătură cu viziunea artistică, să facă niște setări automate.

Apertura Este strâns legată de profunzimea câmpului (DOF – depht of field) care se traduce prin spațiul mai mare sau mai mic, în fața și spatele subiectului principal, pe care obiectivul îl redă clar. Câmpul în care părți din imagine sunt redate clar se numește câmp de profunzime. Cu cât ”f-ul” este mai mare, deci diafragma este mai închisă, lăsând să intre mai puțină lumină, câmpul de profunzime este mai mare și viceversa.

De exemplu, dacă dorești fotografierea unui peisaj, implicit dorim claritate atât pentru obiectele apropiate cât și pentru cele mai depărtate, câmpul de profunzime trebuie să fie mare, deci f = mare. Dacă din contră, urmărești realizarea unui instantaneu, subiectul trebuie să fie clar, restul cât mai difuz, lucru care duce la un câmp de profunzime cât mai mic și focalizare pe subiect.

Ca exemplu, folosirea f-2.8 va avea un câmp de profunzime atât de mic, încât obiectele din imediata apropiere a subiectului vor ieși neclare (blurate). depht of field1 Pe de altă parte, f-22 creează posibilitatea redării clare atât a subiectului care se află lângă aparatul foto dar și a altui obiect care se află la o distanță mult mai mare.   Ca și concluzie: în funcție de numărul subiecților și distanța acestora față de obiectiv, claritatea fotografiei finale va depinde de setarea corectă a ”f-ului”.  

Timpul de expunere Efectul secundar al acestei setări este sesizabil în momentul realizării unei fotografii în care subiectul este în mișcare. Un timp de expunere scurt va îngheța mișcarea, opusul va permite obținerea unor efecte deosebite. shutter speed 2 Poate cel mai enervant efect al unui timp de expunere prea mare, este fotografia tremurată, care apare la fotografiile pentru care nu s-a folosit un trepied, camera având o mișcare fină dar destul de mare pentru a strica foarte multe fotografii. O regulă generală care poate fi urmată este aceea că dacă setezi distanța focală la 50 mm, atunci timpul de expunere trebuie să fie sub 1/50 secunde, la 300 mm – 1/300 ș.a.m.d.

ISO Dacă, în condiții de luminozitate scăzută, dorești să setezi într-un anumit fel timpul de expunere/apertura, pentru a obține o lumină optimă ai la îndemână modificarea ISO. Și cum orice lucru bun vine și cu unul negativ trebuie să știi că odată cu un ISO mare (pentru mai multă lumină) vine și un zgomot (noise) mai mare care duce la estomparea unor detalii. iso La cele mai multe DSLR-uri ISO poate fi setat între 100 și 3200, timpul de expunere nu poate fi mai mic de 1/8000 iar apertura depinde de obiectivul folosit.

 

 

Și pentru că nu am pretenția că inventez roata aveți mai jos câteva site-uri de profil de pe care am cules date și fotografii ca exemplu:

http://www.pixel-peeper.com/articles/photography-basics.php,http://www.foto-magazin.ro/, http://www.kenrockwell.com,www.dwellonjoy.com,www.betterphoto.com

Și acum că știi ce ai de făcut, de ce să nu-ți îmbunătățești și echipamentele căutând ce ai nevoie exact aici:

f64

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *